VENTÚZĂ s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite să se fixeze pe diferite corpuri ca să sugă. 2. Păhărel special de sticlă care se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. Aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul care împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. [< fr. ventouse]. Vezi definitia »

REMAIÉZĂ s.f. Lucrătoare specializată în remaierea ciorapilor. [Pron. -ma-ie-. / cf. fr. remailleuse]. Vezi definitia »

1.Fiintă cicălitoare. Vezi definitia »

VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika. Vezi definitia »

gúbă (gúbe), s. f. – (Trans.) Suman. – Var. gub. Mag. guba (Cihac, II, 501; DAR). – Der. băbău (var. bobou, bubău), s. n. (Trans. și Munt., sarică; manta de lînă). Vezi definitia »