mulgătúră s.f. (înv.) muls; laptele muls. Vezi definitia »

leácă s. f. – Pic, cîtime mică, fărîmă, pișcătură, fir, bob, strop. (Se folosește numai cu art. indef. oleacă „puțin”). Ngr. ὀλιγάϰι dim. al lui ὀλίγο (Cihac, II, 680; Philippide, Principii, 107; Scriban). Ngr. se pronunță și ὀλιάϰι; cf. abruz. licca „un pic”. A ajuns să se confunde cu leac „remediu”, prin obișnuința de a administra medicamentele în cantități foarte mici; din această confuzie rezultă leac, s. n. (pic), de leac (încrucișat cu de loc) „complet, total, fără limite”. Pentru separarea lui o, considerat greșit ca art., cf. strachină și, în sens contrar, omidă. Vezi definitia »

MÚZICĂ s.f. 1. Arta de a îmbina în mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. Formație instrumentală; orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. [Var. musică s.f. / < lat., it. musica, fr. musique < gr. mousike – arta poeziei și a cântecului]. Vezi definitia »

ARHITECTÚRĂ s.f. 1. Știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, determinate de caracterul și de destinația construcțiilor. 2. Stilul, caracterul distinctiv al unei construcții sau al unei epoci. 3. (Fig.) Structură armonioasă (mai ales a unei opere literare). ♦ Alcătuire internă; construcție; constituție. [Gen. -rii. / < lat. architectura, fr. architecture]. Vezi definitia »

PUFNITÚRĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufnește. – Pufni + suf. -tură. Vezi definitia »