CIUCI, ciuci, s. m. (Reg.) Crap mic. Vezi definitia »

TOC͹, tocesc, vb.IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascuți un obiect la tocilă. 3. Tranz. Fig. A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Din sl. točiti. Vezi definitia »

níci conj. – Exprimă negația. – Var. (înv.) nece, nice. Mr. niți, ninți megl. niți. Lat. nĕquĕ (Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1229; REW 5868), cf. prov., fr., cat., sp. ni, port. nem. – Comp. niciun, adj., negativ, cf. megl., mr. nițiun, istr. niciur, care presupun un lat. nĕquĕ unus (Diez, I, 290; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1230; REW 5896), cf. v. fr. neisune, it. nessuno, sp. ningún; nicicînd, adv. (niciodată); nicicum, adv. (în nici un fel); niciodată, adv. (în nici o vreme); niciunde, adv. (în nici un loc). – Cf. nicăieri. Vezi definitia »

NOTA CINCI barieră, chintă, chita golanului, hotar, ținta golanului. Vezi definitia »

BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. (Despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). 2. (Despre animale sălbatice) A se ivi, a ieși din ascunzătoare. – Din buiac. Vezi definitia »