cováce s.f. pl. (reg., înv.) mâncăruri scumpe și alese. Vezi definitia »

a face (pe cineva) covor expr. (intl.) a bate (pe cineva) după ce a fost înfășurat într-un covor, pentru ca loviturile să nu lase urme. Vezi definitia »

binefáce (-c, ăcút), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva). Vezi definitia »

PÁRCE s.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinități din infern (Clotho, Lachesis și Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. [< lat. parcae]. Vezi definitia »

DEUCE DIUS/ s. n. (tenis) situație în care un jucător trebuie să câștige două puncte sau două jocuri consecutive spre a câștiga jocul, respectiv setul. (< engl. deuce) Vezi definitia »