SPIRITUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțială primordială, independentă de materie. [Pron. -tu-a-. / < fr. spiritualisme]. Vezi definitia »

EXHIBIȚIONÍSM s.n. 1. Mania de a face exhibiții. 2. Impulsie morbidă de a-și expune în public organele genitale. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. exhibitionnisme]. Vezi definitia »

FESTIVÍSM s. n. Caracter exagerat festiv. – Festiv + suf. -ism. Vezi definitia »

ASIATÍSM s.n. (Liv.) Asianism. [Et. incertă]. Vezi definitia »

STOICÍSM s.n. 1. Curent filozofic creat de Zenon în sec. IV î.e.n. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă și considerând drept condiție a fericirii eliberarea de pasiuni și liniștea spiritului. 2. Tărie, fermitate sufletească în fața greutăților vieții. [Pron. sto-i-. / cf. fr. stoïcisme]. Vezi definitia »