FLANCGÁRDĂ s. f. detașament destinat a proteja flancul unei trupe în mers. (< fr. flancgarde) Vezi definitia »

pogáznă s.f. (reg.) mirare, uimire. Vezi definitia »

FLUORESCEÍNĂ s. f. materie colorantă galbenă, care la fluorescență devine verde, extrasă din rezorcină, folosită în hidrografie și în farmacie. (< fr. fluorescéine) Vezi definitia »

CHIUITÚRĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură. Vezi definitia »

BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera. Vezi definitia »