zăpór (-oáre), s. n. – 1. Dezgheț, viitură, avalanșă. – 2. Barieră de gheață în rîurile navigabile. Sl. zaporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 229; Conev 81), cf. bg. zapor „dig”, rus. zapor „oprire”, mag. zápor „viitură”. – Der. zăpori, vb. (a inunda). Aceleiași rădăcini sl. îi aparține zăpri, vb. refl. (a suferi de retenție de urină), din sl. zaprĕti „a închide”, der. zăpreală, s. f. (retenție); cf. zăpreti, vb. (a reține; a speria), sec. XVI, înv., din același vb. sl., der. zăpreștenie, s. f. (detenție), din sl. zaprĕštenije. Vezi definitia »

EXTERMINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care extermină, nimicitor. (< fr. exterminateur, lat. exterminator) Vezi definitia »

CONJONCTÓR s. n. aparat electric automat pentru întreruperea și deschiderea unui circuit electric. (după fr. conjoncteur) Vezi definitia »

CONVERTÓR, convertoare, s. n. Circuit electronic cu un singur tub electronic, care realizează transformarea frecvenței semnalelor incidente în radioreceptoare. – Din engl. converter. Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Biol.) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor. Vezi definitia »