sfântói, sfântói, s.m. (înv.; peior.) om prefăcut; fariseu. Vezi definitia »

OFIȚERÓI, ofițeroi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -oi. Vezi definitia »

OBÓI s.n. Instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri și cu clape. [Cf. it. oboe, germ. Oboe, fr. hautbois]. Vezi definitia »

ODIVÓI, odivoi, s. m. (Înv.) Infanterist. – Din rus. hodovoĩ. Vezi definitia »

a face pe mortul în păpușoi expr. 1. a se face că nu știe nimic, a simula nevinovăția. 2. a sta nemișcat în încercarea de a trece neobservat. Vezi definitia »