ELÓGIU s. n. discurs prin care este lăudat cineva sau ceva; laudă deosebită adusă cuiva. (< lat. elogium, it. elogio) Vezi definitia »

coríu s.m. sg. (reg.) pojar, iler. Vezi definitia »

AMERÍCIU (‹ fr. {i}), s. n. Element chimic radioactiv sintetic (Am; nr. at. 95, m. at. 243); metal alb-argintiu, p. t. 1.176 ºC, dens. 13,67, din familia elementelor transuranice. A fost obținut de G. Th. Seaborg și colab. (1944) prin iradierea plutoniului-239 cu neutroni. Vezi definitia »

SPITALAGÍU, spitalagii, s. m. (Înv.) Infirmier. – Din spital + suf. -(a)giu. Vezi definitia »

INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (Jur.) Cu caracter de interlocuțiune; interlocutiv. [Pron. -riu. / cf. fr. interlocutoire, it. interlocutorio]. Vezi definitia »