BRAC² s. n. rest, rămășiță; deșeu (de hârtie). (< rus. brak) Vezi definitia »

VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În superstiții) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak. Vezi definitia »

caraculác, caraculáci, s.m. (înv.) 1. pisică sălbatică. 2. demnitar atașat pe lângă marele-vizir sau pe lângă chehaia-bei. Vezi definitia »

n-au intrat zilele în sac expr. nu e nici o grabă! Vezi definitia »

PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. Vezi definitia »