pițigúșă, pițigúșe, s.f. (reg.) 1. femeiușca pițigoiului. 2. fructul pomului numit „pițiguș”. 3. (în expr.) de-a pițigușa = de-a prinselea, podul popii, de-a pițigaia. Vezi definitia »

păpucăríță, păpucăríțe, s.f. (reg.) soția papucarului. Vezi definitia »

MÁSĂ s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerată ca o mărime caracteristică în raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critică = masa minimă a unui material radioactiv în care poate apărea o reacție de fisiune nucleară în lanț. 2. îngrămădire de elemente care formează împreună un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = porțiune imensă, omogenă, a troposferei, cu proprietăți distincte. 3. corp metalic masiv la care se leagă punctele unei rețele, ale unei mașini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ ă vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusă schimbărilor. 5. mulțime compactă de oameni. ♦ ĕ populare = totalitatea claselor și categoriilor sociale dintr-o anumită etapă istorică, ale căror interese fundamentale concordă cu cerințele și sensul acțiunii legilor obiective ale dezvoltării societății. 6. ~ continentală = continent. (< fr. masse, germ. Masse) Vezi definitia »

HORÁIȚĂ, horaițe, s. f. Drum format în mod natural, prin circulație, între casele unei localități rurale. [Pr.: -ra-i-] – Et. nec. Vezi definitia »

schiverniseálă, schiverniséli, s.f. (înv.; și reg.) faptul de a-și procura cele necesare vieții, mijloacele de trai, de gospodărie; chiverniseală. Vezi definitia »