TÁRGĂ, tărgi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transportă răniți și bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (În expr.) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă. – Cf. bg. targa. Vezi definitia »

INIȚIÁLĂ s.f. Literă, sunet cu care începe un cuvânt. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. initiale, it. iniziale]. Vezi definitia »

MORĂRÍȚĂ, morărițe, s. f. 1. Soție de morar; stăpâna unei mori; morăreasă. 2. (La sg. art.; reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Morar + suf. -iță. Vezi definitia »

BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona. Vezi definitia »

ploscă, ploști s. f. (intl.) 1. geantă, poșetă. 2. buzunar. Vezi definitia »