ȚÂNȚÁR¹, țânțari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex). ◊ Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera. – Lat. zinzalus. Vezi definitia »

BOSTĂNÁR, bostănari, s. m. Cultivator sau negustor de pepeni; păzitor al unei bostănării. – Din bostan(ă) + suf. -ar. Vezi definitia »

BICARPELÁR adj.n. (Despre gineceu) Format din două carpele. [Cf. fr. bicarpellaire]. Vezi definitia »

LOMBÁR, -Ă adj. referitor la șale, din regiunea șalelor. (< fr. lombaire) Vezi definitia »

ARÁR² s. n. Țesătură groasă și rară din păr de capră, folosită la acoperit căruțele sau la confecționarea sacilor. – Tc. harar. Vezi definitia »