COMBINÁRE, combinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinație. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe, cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s-a pornit. – V. combina. Vezi definitia »

accédere s. f., g.-d. art. accéderii Vezi definitia »

DESCOMPLECTÁRE s.f. v. descompletare. Vezi definitia »

ÎMPOPORÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a împopora; populare. – V. împopora. Vezi definitia »

DECALAMINÁRE s.f. Acțiunea de a decalamina și rezultatul ei; decalaminaj. [< decalamina]. Vezi definitia »