COPT, -Ă adj., s. m. f. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul. ◊ (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. (< fr. copte) Vezi definitia »

SEPT, septuri, s. n. (Anat.) Perete despărțitor între două cavități. Sept nazal. – Din fr. septum. Vezi definitia »

deștept, -eaptă, deștepți, -te s. m., sf., adj. (iron., peior.) prost, nerod. Vezi definitia »

PROMPT, -Ă adj. care acționează repede și la timp; expeditiv. (< fr. prompt, lat. promptus) Vezi definitia »

ACCÉPT, accepte, s. n. Consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. – Din germ. Akzept, lat. acceptus. Vezi definitia »