OBTURÁȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio]. Vezi definitia »

IRIDOMALACÍE s. f. ramolisment al irisului (I, 2). (< engl. iridomalacia) Vezi definitia »

FILOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modelului în care ni s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. [Gen. -iei. / < fr. philologie, cf. gr. philos – prieten, logos – vorbire]. Vezi definitia »

CURTOAZÍE s. f. politețe; amabilitate, etichetă, curtenie. (< fr. courtoisie) Vezi definitia »

URANOLOGÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază cerul. (< germ. Uranologie) Vezi definitia »