ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga. Vezi definitia »

INDIÁNĂ² s. f. v. indian¹. Vezi definitia »

BARONEÁSĂ, baronese, s. f. (În societatea feudală din apusul și centrul Europei) Femeie care posedă o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. – Baron + suf. -easă. Vezi definitia »

hliúpcă, hliúpci, s.f. (reg.) pălărie veche, pleoștită. Vezi definitia »

a porni de la lingură expr. (d. tinerii căsătoriți) a începe căsnicia fără sprijin material. Vezi definitia »