URCEÓL s. n. (bot.) organ în formă de urcior. (< fr. urcéole, lat. urceolus) Vezi definitia »

AZÓL s. m. denumire generică dată unor compuși heterociclici derivați din furan, tiofen sau pirol prin substituirea, în lanț, a atomilor de azot cu atomi de carbon. (< fr. azole) Vezi definitia »

FENÓL s. m. compus organic oxigenat al benzenului, folosit în industria coloranților, a medicamentelor, rășinilor sintetice etc.; acid fenic. (< fr. phénol) Vezi definitia »

PODZÓL, podzoluri, s. n. Sol nisipos și lutos, de culoare cenușie, sărac în calciu, cu fertilitate naturală slabă, care se formează sub vegetația pădurilor, într-un climat rece și umed. – Din fr. podzole, germ. Podsol, rus. podzol. Vezi definitia »

CLORAMFENICÓL s. n. Antibiotic puternic, folosit în tratamentul bolilor infecțioase; cloromicetină. – Din fr. chloramphénicol. Vezi definitia »