júglu s.n. (înv.) pădure acoperită cu trestii de bambus. Vezi definitia »

- dublu [cm] – BAIONÉTĂ s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig. ; la pl.) Purtători ai acestor arme ; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă]. Vezi definitia »

KILOCÍCLU s.m. (Fiz.) Unitate de frecvență, egală cu 1000 de cicli; kilohertz. [< fr. kilocycle, cf. gr. chilioi – o mie, kyklos – perioadă]. Vezi definitia »

SUBTÍTLU s.n. 1. Al doilea titlu (de obicei mai lung), care completează titlul principal sub care stă scris. 2. (Cinem.) Textul imprimat pe peliculă în partea inferioară, cuprinzând traducerea dialogurilor din versiunea originală. [< sub- + titlu, după fr. sous-titre]. Vezi definitia »

PÉPLU s.n. Mantie scurtă femeiască fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată de femei în antichitatea greco-romană și astăzi în India. [Var. peplum s.n. / < lat. peplum]. Vezi definitia »