VITEJÍE, vitejii, s. f. 1. (La sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie. Vezi definitia »

OPIOMANÍE s. f. obișnuință de a consuma opiu; intoxicație cu opiu. (< fr. opiomanie) Vezi definitia »

CĂSĂTORÍE, căsătorii, s. f. Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie. – Căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător) + suf. -ie. Vezi definitia »

PETRIFICÁȚIE s.f. Petrificare. [Gen. -iei. / < fr. pétrification]. Vezi definitia »

DISTROFÍE s. f. 1. leziune organică, tisulară sau glandulară, având la bază tulburări metabolice. 2. boală cronică de nutriție la sugari. (< fr. dystrophie) Vezi definitia »