năsădí (năsădésc, năsădít), vb. – 1. A face clăi de snopi, a strînge recolta în grămezi. – 2. A aduna, a strînge, a îngrămădi. – 3. (Refl., Trans.) A se închega. Sl. nasaditi „a planta” (Miklosich, Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72), cf. bg. nasaždam. – Der. năsad, s. n. (materie în descompunere); năsadă, s. f. (claie, recoltă pregătită pentru treieriș), cf. sl. nasadŭ. Vezi definitia »

BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A țâșni, a zbughi, a da năvală. – Comp magh. buzdúlni. Vezi definitia »

CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom). Vezi definitia »

ZGONDÍ, zgondésc, vb. IV. (Banat, Olt.) 1. Tranz. A povesti. 2. Intranz. A face glume. (din zgoa(n)dă) Vezi definitia »

raspandi Vezi definitia »