REZERVÓR s. n. 1. bazin, recipient pentru depozitarea sau acumularea unui fluid. ♦ toc ~ = stilou. 2. depresiune de teren amenajată pentru a colecta apele de pe un anumit teritoriu, spre a fi folosite în scopuri tehnice. 3. (anat.) veziculă în care se adună produsele lichide de dezasimilație. (< fr. réservoir) Vezi definitia »

PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. Șeful administrativ al unei plăși. [< lat. praetor, cf. fr. préteur]. Vezi definitia »

TRANSFUZÓR, -OÁRE s. m. f. persoană specializată în transfuzii. (< fr. transfuseur) Vezi definitia »

IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător. Vezi definitia »

CĂRĂTÓR, cărători, s. m. Persoană care cară ceva; spec. hamal. – Căra + suf. -ător. Vezi definitia »