suplicáre, suplicắri, s.f. (înv.) cerere scrisă; implorare. Vezi definitia »

solgăbirăire s.f. (înv.) funcția pe care o avea solgăbirăul (funcționarul din administrația austro-ungară). Vezi definitia »

AFRETÁRE, afretări, s. f. Acțiunea de a afreta; navlosire. – V. afreta. Vezi definitia »

SANCTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a sanctifica și rezultatul ei. [< sanctifica]. Vezi definitia »

pierzáre, pierzări, s.f. (înv. și pop.) 1. moarte (năprasnică, violentă); ucidere în masă, masacru; pieire, pierzanie, piericiune, pierzăciune, pieiște, primejdie de moarte. 2. (la pl.) spânzurătoare. 3. pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale. 4. decădere, degradare morală, desfrâu, perdiție, pierzanie. 5. pagubă în vieți sau în bunuri materiale; prăpăd, dezastru. 6. supliciu, chin, tortură, caznă. 7. ruinare, distrugere, nimicire. 8. (reg.; în sintagmă) marhă de pierzare = vită de pripas. 9. (în loc. adj.) de pierzare = a) (despre unități de timp) care este risipit în zadar, irosit; b) care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat. Vezi definitia »