SEDÚCE vb. tr. 1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare). 2. (despre bărbați) a ademeni o femeie. ◊ (jur.) a săvârși o seducție. (< lat. seducere, după fr. séduire) Vezi definitia »

CEFALOTORÁCE s.n. Regiune anterioara a corpului unor animale (crustacee, arahnide) care cuprinde toracele și abdomenul. [< fr. céphalothorax, cf. gr. kephale – cap, thorax – torace]. Vezi definitia »

a face (cuiva) mizerii expr. a persecuta (pe cineva). Vezi definitia »

SECURÍCE, securici, s. f. Diminutiv al lui secure. – Secure + suf. -ice. Vezi definitia »

binefáce (-c, ăcút), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva). Vezi definitia »