VETRÍCE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. scr. vratič. Vezi definitia »

a face (pe cineva) un dans expr. a dansa (cu cineva). Vezi definitia »

abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen) Vezi definitia »

preadúlce adj. (înv.; cu valoare de calificativ dat divinității) preaiubit. Vezi definitia »

ARTEFÍCE s. m. (rar) 1. meșter; meșteșugar, muncitor. ◊ artist. 2. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit. (< it. artefice) Vezi definitia »