DIACLÁZĂ s.f. Crăpătură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiunile interioare. [Pron. di-a-. / < fr. diaclase, cf. gr. diaklasis – spărtură]. Vezi definitia »

gágă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, țață, lele. Vezi definitia »

polégniță (-țe), s. f. – Brumă; polei. – Var. polejniță, poleghiță, polighiță, poliviță. Sb., cr. poledica (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Tiktin). În Trans. Vezi definitia »

noíță adj. f. (reg.; în expr.) nouă de noiță = foarte nou, nou-nouț. Vezi definitia »

EPULÍDĂ s. f. epulis. (< fr. épulide) Vezi definitia »