Definita cuvantului brâncă
BRẤNCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea) ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brâncă
năcârcoáță, năcârcoáțe, s.f. (reg.) femeie pisăloagă. Vezi definitia »
CARÁCĂ s. f. navă cu vele, cu catargul principal foarte înalt, la portughezi, spanioli și italieni. (< fr. caraque, it. caracca) Vezi definitia »
VERMINÓZĂ s.f. Boală la copii, cauzată de intoxicația organismului cu produsele de dezagregare a paraziților intestinali; helmintiază. [Cf. fr. vermineuse < lat. vermis – vierme]. Vezi definitia »
năboitúră, năboitúri, s.f. (reg.) loc inundat de ape, mâlit. Vezi definitia »
capángă, capánge, s.f. (înv.) capcană, cursă. Vezi definitia »