BENGALÍ s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengáli] – Din fr. bengali. Vezi definitia »

îmbredelí, îmbredelésc, vb. IV (reg.) 1. a strânge (un lanț sau o funie) cu un bredel. 2. a lega fără temei, provizoriu. 3. a coase rău, a însăila. 4. (refl.) a se încurca, a se înnoda (băierile, firele). 5. (refl.) a trăi cu cineva în concubinaj. Vezi definitia »

pășlí (-lésc, -ít), vb. – 1. A fugi, a o șterge. – 2. A fura. – Var. pașli. Rut. pošljati sja (Candrea). În Mold. Vezi definitia »

permetezlí, permetezlésc, vb. IV (reg.; despre vie) a stropi via (cu vermorelul sau permetezeul). Vezi definitia »

micolí vb. IV (reg.) a blestema. Vezi definitia »