MUCILÁGIU, mucilagii, s. n. 1. Substanță cleioasă care se afla în semințele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, folosită, pentru proprietățile ei emoliente, în medicină, la aplicarea de cataplasme, loțiuni etc. 2. Material cleios (dăunător) rezultat prin degradarea compușilor celulozei din pasta de hârtie, sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. ♦ Material cleios obținut prin măcinarea și hidratarea pastei de hârtie, până la pierderea caracterului ei fibros. – Din fr. mucilage, lat. mucilago. Vezi definitia »

DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile. Vezi definitia »

RUBRICÁRIU s. n. titlu în cerneală roșie al capitolelor unei opere. ◊ indice alfabetic. (< it. rubricario) Vezi definitia »

PROTACTÍNIU s.n. Element metalic radioactiv, izotop al uraniului, care se dezintegrează, trecând în actiniu. [Pron. -niu. / cf. fr. protactinium, germ. Protaktinium]. Vezi definitia »

armangíu, armangíi, s.m. (reg., înv.) lucrător sau paznic la un arman Vezi definitia »