pedestrí, pedestrésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a descăleca; a merge pe jos. 2. a face, a sili să descalece, să rămână pe jos. Vezi definitia »

HOINĂRÍ, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără căpătâi. – Din hoinar. Vezi definitia »

zerí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zeréște, imperf. 3 sg. se zerea conj. prez. 3 să se zereáscă Vezi definitia »

DORÍ, doresc, vb. IV. Tranz. 1.. A fi stăpânit de tendința lăuntrică de a face, de a avea sau de a dobândi ceva; a ține, a râvni, a năzui la ceva. ◊ Expr. A fi de dorit= a fi necesar, recomandabil, a se cuveni. A lăsa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface. ♦ A avea intenția; a vrea. Cum dorești (sau doriți etc.), formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri. 2. A ține mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag, a aștepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerăbdare. 3. A simți o atracție erotică. 4. A ura cuiva ceva. – Din dor. Vezi definitia »

ciopocărí vb. IV (reg.) a lucra ceva în curtea țărănească (cu securea, cu grebla, cu furca etc.). Vezi definitia »