TRICLORÚRĂ s.f. Clorură cu trei valențe. [< fr. trichlorure]. Vezi definitia »

ÁURĂ s.f. 1. Boare, adiere. 2. (Liv.) Nimb, aureolă (1). 3. Stare particulară care precedă o criză, de obicei în epilepsie. [Pron. a-u-. / < lat., fr. aura]. Vezi definitia »

țâțắrcură, s.f. (reg.) așchie, vreasc. Vezi definitia »

MÂNURÍȚĂ, mânurițe, s. f. (Reg.) Mânuță. – Mânuri (pl. lui mână) + suf. -iță. Vezi definitia »

FOTOCERÁMICĂ s.f. Aplicare de decoruri pe articole de porțelan cu ajutorul fotografierii speciale. [< fr. photocéramique]. Vezi definitia »