Definita cuvantului finfă
finfă, finfe s. f. (intl.) femeie de moravuri ușoare; femeie care practică perversiuni sexuale.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu finfă
broáncă (broánce), s. f. – contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčka „drîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”. Vezi definitia »
levántă (levánte), s. f. – Levănțică, Lavandula vera. – Var. levant, livant, levănțică, livănțică. – Mr. (livandă). Ngr. λεβάντα, λαβάντα, din lat. med. lavandula (Cihac, II, 174; Tiktin; Candrea), cf. tc. lavanda, alb. ljevandë, bg. levanta. – Mr. pare să provină din it. Vezi definitia »
ROMÁNȘĂ s. f. ramura vestică a limbii retoromane. (< fr. romanche) Vezi definitia »
BAROGRÁMĂ, barograme, s. f. Curbă înregistrată de barograf. – Din fr. barogramme. Vezi definitia »
AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ◊ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras. Vezi definitia »