MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă-filozofică din Orient, care, îmbinând eclectic zoroastrismul cu elemente creștine și budiste, susținea ideea luptei veșnice între cele două principii, binele și răul. [< fr. manichéisme, cf. Maniheu – învățat persan]. Vezi definitia »

TALMUDÍSM s. n. 1. studiul Talmudului. 2. (fig.) tendință de a privi lucrurile static, rigid, dogmatic; interpretare speculativă. (< fr. talmudisme) Vezi definitia »

MACROSEÍSM, macroseisme, s. n. Cutremur de pământ de mare intensitate. – Din fr. macroséisme. Vezi definitia »

MONOFIZITÍSM s. n. Doctrină creștină care susține uniunea divină și umană a lui Cristos într-o singură natură. – Monofizit + suf. -ism. Vezi definitia »

NEOIMPRESIONÍSM s. n. direcție modernistă în pictură care, recurgând la culorile complementare, aplică procedeul contrastului simultan în vederea obținerii unei forme distincte. (< fr. néo-impresionnisme) Vezi definitia »