chemuluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – Var. chimului. Mag. kém(l)elni (Lacea, Dacor., IV, 778). Cuvînt rar. Gáldi, Dict., 114, pornește de la var. și o explică prin mag. kimél. – De aici, în Mold., expresia cu nechimiluita (var. cu chiuita), cu sensul de „fără socoteală, în exces”. Vezi definitia »

spebeluí, spebeluiésc, vb. IV (înv.; despre vești, porunci, scrisori, documente etc.) 1. a expedia prin intermediul unui curier. 2. (despre persoane) a trimite spre a îndeplini anumite misiuni sau spre a trimite vești, porunci, salutări etc. Vezi definitia »

FUMUÍ, pers. 3 fumuiește, vb. IV. Intranz. impers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. – Fum + suf. -ui. Vezi definitia »

futu-i (mama mă-sii)! interj. (obs.) (cu conotații admirative, cât și de respingere) extraordinar! Vezi definitia »

TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui. Vezi definitia »