PENDÚL s. n. 1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri. 3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă. (< fr. pendule, lat. pendulus) Vezi definitia »

ghiúl (ghiúluri), s. n. – Mulțime, cantitate mare. Tc. kül (Șeineanu, II, 183). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

MINIVEHÍCUL s. n. vehicul de dimensiuni mici. (< fr. mini-véhicul) Vezi definitia »

CARACÚL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniță de miel din această rasă. (< fr. caracul) Vezi definitia »

a vedea pe dracul / pe naiba expr. a avea necazuri mari. Vezi definitia »