OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari. Vezi definitia »

POLÁR I. adj. 1. referitor la poli (2), de la poli, caracteristic polilor. ♦ zonă ~ă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord. 2. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ◊ referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate. 3. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta. 4. (fil.) care se află în raport de polaritate (2). II. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică. (< fr. polaire, lat. polaris, it. polare) Vezi definitia »

ELECTUÁR s.n. Preparat farmaceutic cu aspect de pastă, obținut prin amestecarea unei pudre cu miere de albine. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. électuaire]. Vezi definitia »

PERIGLACIÁR, -Ă, periglaciari, -e, adj. (În sintagma) Zonă (sau regiune) periglaciară (și substantivat, n.) = regiune situată la periferia ghețarilor, caracterizată printr-o climă specifică și prin anumite procese și forme determinate de condițiile fizico-geografice. ♦ Care aparține zonei mai sus definite, privitor la această zonă. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. périglaciaire. Vezi definitia »

FRUCTÁR, fructari, s. m. Vânzător de fructe. – Fruct + suf. -ar. Vezi definitia »