prăvói, -oáie, s.m. și f. (reg.) 1. (s.f.) bârnă care leagă între ei (în partea de sus) stâlpii unei case. 2. (s.f.) bârnă care se pune deasupra ușorilor ușii și ai ferestrei. 3. (s.m.) ușor la ușă. Vezi definitia »

ciói (-iuri), s. n. – 1. Nod, umflătură, bătătură. – 2. Strachină, blid. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., II, 655, ar fi var. de la acioaie; însă această der. pare puțin probabilă. Ar putea fi un der. de la acest cuvînt, cioinac (var. cioinag), s. n. (foarfecă; varietate de struguri), pe care Șeineanu, I, 138 și DAR îl derivă de ciuin. Vezi definitia »

PORTALTÓI, portaltoaie, s. n. Plantă pe care are loc operația altoirii. – Port¹- + altoi (după fr. port-greffe). Vezi definitia »

țonțorói adj. (reg. și fam.) țanțoș, țunțurliu. Vezi definitia »

păunói, păunói, s.m. (reg.) păun mascul. Vezi definitia »