iár adv. – 1. Altă dată, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Și, pe de altă parte. – 4. (Conj., înv.) Totuși, în ciuda. – 5. (Conj.) Dar, însă. – Var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 495; Pușcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu același sens; cf. și ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarăși, adv. (altă dată), cu -și, ca cineși, totuși. Vezi definitia »

EPISTOLÁR, -Ă, epistolari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Privitor la modul, la arta de a scrie scrisori; scris, compus în formă de scrisoare. 2. S. n. Colecție de scrisori (publicate). – Din fr. épistolaire, lat. epistolaris. Vezi definitia »

amar Vezi definitia »

ÎNDRUMÁR s. n. (Rar) Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar. Vezi definitia »

SCADENȚÁR s. n. registru în care se ține evidența scadențelor. (< it. scadenzario) Vezi definitia »