INTERFÁȚĂ s. f. 1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (< engl., fr. interface) Vezi definitia »

HEMOLÍZĂ s.f. (Med.) Distrugere a globulelor roșii din sânge. [< fr. hémolyse, cf. gr. haima – sânge, lysis – descompunere]. Vezi definitia »

IÁZMĂ, iezme, s. f. (Pop.) Arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie. ♦ Fig. Persoană slabă, cu înfățișare respingătoare. – Et. nec. Vezi definitia »

manutánță (manutánțe), s. f. – Intendență, loc unde se face pîinea cazonă. Fr. manutention; rezultatul normal ar fi *manutanție (ca și compoziți(un)e din composition). Vezi definitia »

pícsă, pícse, s.f. (reg.) 1. cutie. 2. pușculiță. 3. tabacheră. 4. vas în care se ține unsoarea pentru car. 5. corn în care se păstrează praful de pușcă. 6. stup. 7. piesă de tablă care leagă între ele foalele de suflat fumul asupra stupilor. 8. bucșă (la roata carului). Vezi definitia »