Definita cuvantului hămui
hămui, hămuiesc I v. t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v. r. a se căsători.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu hămui
VITRUÍ, vitruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg., despre boli) A stoarce de puteri, a slei, a doborî. Vezi definitia »
RIFLUÍ vb. IV. tr. A executa rifluri pe suprafața unui valț de moară. [< riflu, cf. germ. riffeln]. Vezi definitia »
NĂPRÚI, -IE, năprui, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec. Vezi definitia »
TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: tấrnui] – Târn1 + suf. -ui. Vezi definitia »
bîntuí (-uiésc, ít), vb. – 1. A deranja, a supăra, a ofensa. – 2. A călca în picioare. – 3. A face stricăciuni. Mag. bántani „a deranja” (Cihac, II, 478; DAR; Gáldi, Dict., 84). Cuvîntul există și în sl. (bg. bantuvam, sb., cr., slov. bantovati,rut. bantowati: cf. Berneker 42), dar pare a proveni din mag. Miklosich, Wander., 12, crede că rut. provine din rom. – Der. bînșag, s. n. (bălărie, hățiș, mărăcini); bîntuială, s. f. (supărare; stricăciune); bîntuitor, adj. (devastator). Vezi definitia »