chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis). Vezi definitia »

CATRÉN s.n. Strofă (sau poezie) de patru versuri. [< fr. quatrain < quatre – patru]. Vezi definitia »

ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen]. Vezi definitia »

HIDRAZOBENZÉN s.n. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor. [< fr. hydrazobenzène]. Vezi definitia »

CARBOGÉN s. n. amestec de bioxid de carbon cu oxigen, stimulent al căilor respiratorii. (< fr. carbogène) Vezi definitia »