TERATOGÉN, -Ă adj. care produce malformații congenitale. (< fr. thératogène) Vezi definitia »

EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Vezi definitia »

CHÍMEN s. m. (Bot.) Chimion (1); p. restr. semințele acestei plante. – Din ngr. kíminon. Cf. bg. kimen. Vezi definitia »

PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum]. Vezi definitia »

GALACTOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care stimulează secreția de lapte. (< fr. galactogène) Vezi definitia »