Fenomen prin care, in situatia in care ca urmare a mutatiilor suferite de gena initiala, acelasi locus poate fi ocupat de mai mult de doua tipuri de alele Vezi definitia »

SIALOGÉN, -Ă adj. Care provoacă salivație. [Pron. si-a-. / < fr. sialogène]. Vezi definitia »

PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. S. n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. S. n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] – Din fr. pliocène. Vezi definitia »

TOT-TERÉN adj. inv. (despre autovehicule) echipat astfel încât să poată circula, cu aceleași performanțe, pe orice teren. (după fr. tout-terrain) Vezi definitia »

GALACTOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină, sporește secreția de lapte; galactogog. [< fr. galactogène, cf. gr. gala – lapte, gennan – a produce]. Vezi definitia »