MĂLINÍȘ, mălinișuri, s. n. Loc unde cresc mălini (1). – Din mălin + suf. -iș. Vezi definitia »

tarbúș s.n. (reg.) caltaboș. Vezi definitia »

ZICĂLÁȘ, zicălași, s. m. (Reg.) Lăutar. – Zice + suf. -ălaș. Vezi definitia »

păpușoiéș, păpușoiéși, s.m. (reg.) 1. porumb mic. 2. (la sg. cu sens colectiv) porumbiște. 3. crin galben. Vezi definitia »

GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Vezi definitia »