ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Întemeiată de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea în urma unei răscoale, detronînd pe Omeiazi. În timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stăpînind un vast terit. care cuprindea, în timpul maximei lor expansiuni, o fîșie din S Franței, cea mai mare parte din Pen. Iberică, N Africii, Orientul Mijlociu și Apropiat, pînă la hotarele Indiei, iar știința, cultura și arta au cunoscut o mare înflorire. Cei mai cunoscuți califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rașid și Mamun. În 945 au lipsiți de puterea laică de către dinastia Buizilor. După căderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde și-au păstrat situația de conducători religioși pînă la cucerirea Egiptului de către turci (1517). Vezi definitia »

aluzí, aluzésc, vb. IV (reg.) a cădea în mintea pruncilor, a se copilări Vezi definitia »

ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi.- În + pânză. Vezi definitia »

AMIÁZI s. f. v. amiază. Vezi definitia »

GANOÍZI s.m.pl. Ordin de pești cu scheletul cartilaginos sau osos, numai cu bronhii, având aripioarele și coada împărțite în două părți inegale; (la sg.) pește din acest ordin. [Sg. ganoid. / < fr. ganoïdes, cf. gr. ganos – strălucire, eidos – formă]. Vezi definitia »