AUTOTRÉN, autotrenuri, s. n. Autovehicul cu una sau mai multe remorci.[Pr.: a-u-] – Auto² + tren. Vezi definitia »

seimén (-ni), s. m. – 1. Corp de infanterie turc. – 2. Infanterie, în Munt. și Mold. – Var. înv. s(i)me(a)n. Mr., megl. seimen. Tc. seymen (Șeineanu, III, 105), cf. ngr. σειμένης, alb., bg. seimen. – Der. seimenesc, adj. (propriu seimenului). Vezi definitia »

BEETHOVEN, Ludwig van (1770-1827), compozitor german. Marea lui personalitate este caracterizată prin îmbinarea gîndirii cu o rară fantezie creatoare. Reprezentant, alături de Haydn și Mozart, al clasicismului vienez; prin accentele revoluționare și amprenta individuală a muzicii sale pregătește apariția romantismului. Considerat drept cel mai mare maestru al simfoniei, al concertului și al sonatei pentru pian solo sau în combinație cu alt instrument. Dînd o pondere deosebită dezvoltării materialului tematic (prin transformarea lui ritmică și armonică, trecerea lui prin diverse planuri tonale), B. conferă lucrărilor sale instrumentale acel caracter dialectic care va rămîne în continuare un principiu fundamental al oricărei lucrări avînd la bază forma de sonată. Măiestria dezvoltărilor îi conferă posibilitatea de a expune în lucrările sale, cu o răscolitoare forță dramatică, nesfîrșita gamă a sentimentelor omenești. Opera sa cuprinde: nouă simfonii, uveturile „Leonora” și „Coriolan”, cinci concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un triplu concert pentru pian, vioară și violoncel, 32 sonate pentru pian, zece sonate pentru vioară, cinci pentru violoncel, 17 cvartete, cvintete, baletul „Făpturile lui Prometeu”, opera „Fidelio”, muzica de scenă pentru „Egmont”, cantate, oratorii, mise, lieduri. Vezi definitia »

ULCEROGÉN, -Ă adj. care produce ulcer. (< fr. ulcérogène) Vezi definitia »

Sanogen înseamnă „ceea ce promovează sănătatea”. Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998 sanogenétic adj. m., pl. sanogenétici; f. sg. sanogenétică, pl. sanogenétice Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002 sanogenéză s. f., g.-d. art. sanogenézei Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002 SANOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la sanogeneză, care aparține sanogenezei. [Cf. fr. sanogénétique]. Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986 SANOGENÉZĂ s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă, fenomenele de urbanizare, de poluare etc. [Cf. fr. sangenèse < lat. sanus – sănătos, gr. genesis – naștere]. Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986 SANOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la sanogeneză. (< fr. sanogénétique) Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 SANOGENÉZĂ s. f. ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă. (< fr. sanogenèse) Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 Vezi definitia »