EXILÁRH s.m. Șef politic al evreilor aflați în captivitatea babilonică. [< fr. exilarque]. Vezi definitia »

monárh (monárhi), s. m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și apoi din fr. monarque. – Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s. f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste. Vezi definitia »

HIPÁRH¹ s. m. (ant.) adjunct al unui satrap. (< fr. hyparque, gr. hyparkhos) Vezi definitia »

exárh (exárhi), s. m. – Vicar. – Mr. exarhu. Ngr. ἔξαρχος. Sec. XVII (Murnu 23). – Der. exarhie, s. f. (vicariat). Vezi definitia »

NAVÁRH s. m. (ant.) comandant al unei flote. (< fr. navarque, lat. navarchus, gr. nauarkhos) Vezi definitia »