PROCÚBITUS s. n. (med.) poziție a corpului culcat pe burtă; decubit ventral. (< fr. procubitus) Vezi definitia »

HÁBITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat. Vezi definitia »

INTRÚS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. – Din fr. intrus. Vezi definitia »

CLÓNUS s. n. serie de convulsii (1) denotând existența unei leziuni a centrilor nervoși motori superiori. (< fr. clonus, gr. klonus) Vezi definitia »

FÓNGUS s.n. Fungozitate. [Var. fungus s.n.. / < fr. fongus, cf. lat. fungus – ciupercă]. Vezi definitia »