BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoință; amiabil. ♦ P. ext. Amabil, prietenos. [Pr.: -vo-i-] – Binevoi + suf. -tor. Vezi definitia »

ADMIRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care admiră, animat de admirație. [Cf. fr. admirateur, lat. admirator]. Vezi definitia »

NUMĂRĂTÓR s.m. 1. Termen al unei fracții, scris deasupra liniei de fracție, care arată numărul de părți conținute de fracție. 2. Aparat folosit pentru numărat. [< număra + -tor, după fr. numérateur]. Vezi definitia »

CINFLÓR, cinflori, s. m. (Ornit.; reg.) Grangur. Vezi definitia »

BĂNIȘOR, com. în jud. Sălaj; 2.667 loc. (1991). Vezi definitia »