púrpură (púrpure), s. f. – Materie roșie. Lat. purpura (sec. XIX), cf. porfiră. – Der. purpuriu, adj. (roșu); împurpura, vb. (a înroși), după fr. empourprer. Vezi definitia »

stránă (-ne), s. f. – 1. (Înv.) Teren, cîmp. – 2. Scaun, jilț pentru demnitari în biserică. – 3. Scaunul dirijorului. – 4. Locul ocupat de cîntăreți în biserică. – 5. Țarc de noapte pentru turmă. Sl. strana „parte, regiune” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 372), cf. bg. stran, sb., cr., slov., ceh. strana. – Der. stranic, adj. (înv., străin), cf. Coresi limba stranică și striinată, unde se vede că stranic nu este din aceeași familie cu străin, (var. înv. strainic), din sl. stranĭnikŭ; stră(i)nic, s. m. (străin, venetic), înv.; stră(i)nici, vb. (a hoinări, a umbla), înv. Vezi definitia »

CUPÚRĂ s.f. (Franțuzism) Tăietură; (spec.) articol, parte dintr-un articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal. [Pron. cu-pü-. / < fr. coupure]. Vezi definitia »

FÉREGĂ s. f. v. ferigă. Vezi definitia »

VISCOLITÚRĂ, viscolituri, s. f. (Pop.) Viscolire. ♦ (Concr.) Zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol. – Viscoli + suf. -tură. Vezi definitia »