Definita cuvantului antinomie
ANTINOMÍE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Contradicție aparent insolubilă între două teze care se exclud reciproc și care totuși pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent. În antichitate era adesea denumită aporie: I. Kant a formulat patru a. ale rațiunii pure: 1) lumea este finită și infinită; 2) fiecare substanță complexă constă din lucruri simple și nu există nimic simplu; 3) în lume există libertate și domină determinismul; 4) există o cauză a lumii (Dumnezeu) și nu există o cauză primă. V. paradox. 2. (REL.) Metodă teologică aplicată doctrinei despre Dumnezeu și, în general, dogmelor credinței, indicînd neconcordanța dintre definițiile formale și conținutul transcendent al credinței (misterul adevărului divin) care nu poate fi redus la noțiuni raționale.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu antinomie
ELECTROTOMÍE s. f. Secționare a țesuturilor cu ajutorul curenților electrici. – Din fr. électrotomie. Vezi definitia »
ANDROFOBÍE s.f. Aversiune față de bărbați. [Gen. -iei. / < fr. androphobie, cf. gr. aner – bărbat, phobos – teamă]. Vezi definitia »
piotimíe s.f. (înv.) iscusință, pricepere, dibăcie, îndemânare. Vezi definitia »
SUPERPOZÍȚIE s. f. suprapunere. (< fr. superposition, lat. superpositio) Vezi definitia »
CINEMATOGRAFÍE s.f. Tehnica înregistrării și a reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. [< fr. cinématographie]. Vezi definitia »